La trei decenii de la debutul lui Daniel Pancu la Rapid, relatarea aniversară a revenit asupra negocierilor care l-au adus din Iași în Giulești în 1996. Pancu se afirmase la Politehnica Iași, contribuind la promovarea din 1995, obținută după barajul cu Electroputere Craiova.
Politehnica a retrogradat după un sezon, dar evoluțiile tânărului au atras interesul cluburilor importante. Deși simpatiza cu Dinamo din copilărie și îl admira pe Neluțu Sabău, Pancu nu a ajuns la formația din Ștefan cel Mare. Potrivit relatării, dinamoviștii nu aveau resursele necesare pentru transfer.
Steaua a avansat inițial în negocieri și l-a folosit pe Pancu în două apariții semioficiale. Mutarea nu s-a încheiat, oferta de 100.000 de dolari fiind considerată prea mică, iar jucătorul a revenit la Iași.
Rapid a propus ulterior 150.000 de dolari, un stagiu de pregătire la Poiana Brașov pentru formația ieșeană și 25% dintr-o eventuală vânzare ulterioară. Acest pachet a fost acceptat după negocieri care au continuat în prima parte a sezonului 1996-1997.
Pe 26 octombrie 1996, după meciul Gloria Buzău - Poli Iași din Crâng, Pancu a plecat direct spre București. Grigore Sichitiu, președintele Rapidului de atunci, a avut un rol esențial în mutare și insistase pe lângă George Copos pentru aducerea lui.
Ioan „Liță” Dumitru l-a titularizat la scurt timp în partida din deplasare cu Sportul Studențesc. Debutul lui Pancu, care avea 19 ani, s-a încheiat cu înfrângerea Rapidului, 0-2, ambele goluri fiind înscrise de Bogdan Andone.
Pancu a strâns în tricoul Rapidului 262 de meciuri și 94 de goluri. Ca jucător, a câștigat campionatul în 1999 și Cupele României din 1998, 2002 și 2006. De-a lungul timpului a avut și roluri de antrenor și conducător, adunând aproximativ 15 ani de activitate în club.
Ca antrenor, a contribuit la promovarea Rapidului în Liga 2 în 2019, iar în vara lui 2020 a ocupat pentru scurt timp funcția de președinte, din iunie până în august. Aceste etape ulterioare au completat relația începută prin transferul din 1996.