Mircea Rusu a încetat din viață la Cluj, la 93 de ani, în noaptea dinaintea anunțului publicat sâmbătă. Fostul rugbist a făcut parte din generația României care a încheiat 25 de partide internaționale consecutive fără înfrângere în anii '60, serie prezentată de Adevărul drept un record al rugby-ului internațional.
Născut la Blaj în iulie 1933, Rusu a studiat la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”, apoi la „Horea, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia. Înainte să aleagă rugby-ul, a practicat atletism, gimnastică, baschet și volei. În 1952 a fost admis la Facultatea de Mecanică a Institutului de Căi Ferate din București.
La 24 mai 1953 a văzut din tribună primul său meci de rugby, România - Italia, încheiat cu 14-16. Un an mai târziu a intrat în echipa Locomotiva ICF, pregătită de Constantin „Telu” Diamandi. Alegerea a avut și o explicație materială: își pierduse cazarea și masa de la cantină, pe fondul detenției politice a tatălui său, iar jucătorii echipei institutului primeau hrană gratuit.
În 1956 a trecut la Grivița Roșie, unde a jucat până în 1970 sub îndrumarea lui Gică Pârcălăbescu. A câștigat opt campionate și Cupa Campionilor Europeni din 1964, după finala cu Mont-de-Marsan. Cu doi ani înainte, Grivița pierduse finala aceleiași competiții cu Béziers. După retragerea lui Viorel Morariu, Rusu a împărțit responsabilitatea de căpitan cu Radu Demian.
În paralel cu sportul, a lucrat ca inginer la Uzinele Grivița. Mutarea la Cluj, în 1970, l-a dus la conducerea Grupului Școlar Material Rulant „16 Februarie” și în echipa Agronomia Cluj. Alături de Alexandru Ștefu a inițiat secții de rugby pentru tineri la Școala Sportivă Viitorul și la Clubul Sportiv Școlar Locomotiva.
A participat și la formarea echipei de seniori a Uzinelor „16 Februarie”, pentru care a jucat până în 1979. S-a retras de pe teren la 46 de ani, dar a continuat să sprijine echipa până la pensionarea din 1995.
La 4 aprilie 2023, Consiliul Local Cluj a aprobat acordarea titlului de Cetățean de Onoare cu toate cele 23 de voturi, la inițiativa primarului Emil Boc. În același an, Fundația pentru Formarea și Educarea prin Sport a Tinerilor a publicat cartea sa autobiografică.
Rusu a îmbrăcat tricoul naționalei între 1959 și 1967
Debutul lui Mircea Rusu pentru România s-a produs la București, pe 27 octombrie 1959, într-o întâlnire cu Republica Democrată Germania. Ultima sa apariție la națională a fost pe 28 mai 1967, la Lisabona, împotriva Portugaliei, potrivit News.ro.
După sosirea la Cluj, a lucrat împreună cu Alexandru Ștefu la dezvoltarea secției de rugby a Școlii Sportive „Viitorul” și a unei secții de juniori la Clubul Sportiv Școlar „Locomotiva”. Cele două cluburi au fuzionat ulterior sub denumirea Locomotiva Cluj.
În 1964 a primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. A fost inclus în Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România și s-a aflat la conducerea Fundației „Prietenii Rugbyului Clujean”. Cartea sa autobiografică poartă titlul „Omul Mircea Rusu”.
Primul meci văzut de Mircea Rusu a fost România - Italia, pe stadionul Dinamo
Înainte să devină jucător, Mircea Rusu a urmărit România - Italia pe stadionul Dinamo. Partida din 24 mai 1953 s-a încheiat cu 14-16 și a avut 20.000 de spectatori. Rusu era atunci student la Mecanică, în cadrul Institutului de Căi Ferate din București, relatează Gândul, care citează News.ro.
A continuat activitatea de jucător și după plecarea de la Grivița, inclusiv la formația Uzinelor „16 Februarie”. Retragerea sa competițională a venit în 1979, când avea 46 de ani, însă a rămas aproape de echipă până în 1995.
Federația Română de Rugby evocă linia a treia formată de Rusu, Morariu și Demian
Federația Română de Rugby a anunțat decesul fostului internațional și i-a omagiat cariera. În evocarea preluată de AGERPRES, Mircea Rusu este prezentat drept „flankerul de aur” al generației sale, parte a unei linii a treia remarcabile alături de Viorel Morariu și Radu Demian.
Forul amintește atât cele opt titluri ale Griviței și trofeul european din 1964, cât și implicarea sa în formarea juniorilor la Cluj. Apropierea de rugby începuse ca spectator pe stadionul Dinamo, înainte de intrarea în echipa institutului în care studia.
Rugby-ul a devenit o soluție de sprijin pentru studentul Mircea Rusu
În 1954, dificultățile materiale l-au apropiat definitiv pe Mircea Rusu de rugby. Tatăl său era deținut politic, iar tânărul rămăsese fără drept la cămin și cantină. A intrat la Locomotiva I.C.F., sub conducerea lui Constantin „Telu” Diamandi, după ce aflase că sportivii primeau masă gratuită, potrivit Evenimentului Zilei.
Cu un an înainte, urmărise România - Italia, scor 14-16, pe stadionul Dinamo, alături de 20.000 de spectatori. În 1956 a ajuns la Grivița Roșie, iar mai târziu a contribuit la dezvoltarea rugby-ului clujean, parcurs încheiat pe teren abia în 1979, potrivit relatărilor biografice salvate.