Dinamo încheie turul Superligii României cu 33 de puncte, la egalitate cu liderul Universitatea Craiova, clasamentul fiind decis de golaveraj, după 15 etape.
Deși a condus în clasament o perioadă și a depășit așteptările inițiale ale suporterilor, echipa prezintă și aspecte care necesită îmbunătățiri pentru a visa la trofeul așteptat de două decenii.
Arhitectul principal al acestui tur de campionat este antrenorul Nuno Campos, care a impus un sistem ofensiv de tip 4-4-2, menținând totodată o defensivă a doua ca eficiență în ligă, cu doar 11 goluri primite.
Performanța de pe teren propriu rămâne punctul forte absolut al echipei: șapte meciuri disputate pe Arena Națională și Arcul de Triumf, șapte victorii și o media de peste trei goluri marcate per întâlnire.
Echipa a câștigat derby-urile cheie cu Universitatea Craiova, Rapid, FCSB, Universitatea Cluj și Farul, demonstrând o maturitate și încredere în propria identitate de joc care lipseau în sezoanele precedente.
Deficiențele vizibile vizează linia de atac, unde studenții Mamoudou Karamoko și Dean Zandbergen marcaseră doar câte două goluri până la pauză, cu o dependență de contribuțiile fundașilor și ai liniei a doua.
Antrenorul Nuno Campos este criticat pentru gestionarea înlocuirilor, unele intervenții, precum în înfrângerea de la Argeș, venind considerat tardiv pentru a influența rezultatul.
Clubul se confruntă și cu o scădere a prezenței suporterilor pe stadion față de entuziasmul inițial al sezonului, ceea ce îngrijorează administrația și comunitatea.
Cu un lot mai echilibrat și opțiuni diverse pe banca de rezervă, Dinamo este pregătită să facă față oboselii și accidentărilor din a doua parte a sezonului, având însă nevoie de consistență de la atacanții de carieră pentru a menține ritmul în lupta pentru titlu.