Un colaborator al site-ului de presă sportivă Dinamo 1948 publică o reflecție asupra dinamicii dintre jurnaliști și suporteri, ilustrând cum o informație prezentată obiectiv poate fi percepută ca un atac sau ca o distragere a speranțelor fanilor, comparându-l pe jurnalist cu personajul „Grinch” care le fură „Crăciunul”. Autorul analizează scenariul în care jurnalistul Emanuel Roșu a transmis informații negative despre un jucător transferat la Dinamo, care au fost interpretate de suporteri ca un declanșator al nemulțumirii. Acest lucru reflectă momentul în care obiectivitatea unui reporter se ciocnește de realitatea dorită a publicului. În analiza sa, autorul realizează o paralelă cu propriile experiențe anterioare, marcant fiind un incident din aprilie 2020, atunci când a demontat zvonurile privind negocierea unui transfer suspectat de lipsă de bonitate, ceea ce a dus la un linșaj mediatic îndreptat contra sa și a conducereiclubului.
Textul subliniază divergența de perspective și realitate atunci când interesele suporterilor și jurnaliștilor nu se aliniază. Informațiile transmise de presă pot crea o „imagine deformată asupra realității” pentru cei ce o consumă. Autorul explică faptul că, deși jurnaliștii pot percepe acțiunile lor ca simpleinformări obiective, publicul le poate interpreta greșit. El descrie situația ca fiind una de linșaj online și dezamăgire față de „Grinchul” care anunțase adevărul despre transferuri sau afacerile clubului. În momentul respectiv, autorul era văzut de suporterii săi ca un dușman, ceea ce a dus la acuze grave la adresa sa și a celor din conducere, deși nu era vorba despre o manipulare, ci despre o analiză factuală.
Jurnalul de linșaj mediatic persistat timp de zile, iar mulți suporteri au fost nemulțumiți de prezența unui investitor care avea un scor slab și avea negocieri care le puseseră în pericol proiectele. Suporterii nu doreau adevărul, ci preferau ca realitatea dorită să devină realitate, ceea ce ducea la atacuri împotriva tuturor celor care anunțau informațiile despre negocierile din spatele scenei. S-a observat că suporterii nu erau răi intrinsec, dar se alimentau de la informații care le ofereau o imagine idealizată, nu una bazată pe realitate. Jurnaliștii pot juca acest rol nu neapărat intenționat, dar informația devine un punct de conflict pentru comunități care au un interes puternic în ce se întâmplă. Autorul consideră că, dacă presa ar fi șters detaliile dificile, nu ar fi rămas decât dorința suporterilor de a-și vedea visul împlinit, ceea ce ar fi dus la o reacție negativă.
Cred că oamenii care sunt jurnaliști trebuie să înțeleagă că uneori pot deveni hoți de vise, chiar dacă ele nu sunt realiabile în contextul în care se așteaptă rezultate diferite. Acesta este un moment în care informația este folosită ca un instrument pentru a distruge speranțele unei comunități de fani, chiar dacă scopul jurnalistului este de a fi obiectiv. Autorul speră că nu va mai exista o astfel de situație în care jurnaliștii să fie considera inamicii publicului prin urmare, ci să existe o înțelegere reciprocală a rolurilor. Acest lucru ar implica ca presa și comunitatea de suporteri să găsească o manieră de a se înțelege, chiar dacă realitatea este adesea dură. Un comentariu final sugerează că nu fiecare opinie trebuie privită ca un atac, ci poate fi doar o informație dificil de gestionat de partea interesată de rezultate. Autorul explică o situație anterioară, de la sfârșitul anului 2020, când sprijinul pentru prelungirea mandatului lui Marcel Reghecampd a fost afectat de dezbaterea legată de un posibil transfer al unui jucător care nu se potrivește cu profilul echipei. Compania de administrare a clubului a fost acuzată că favorizează anumite opțiuni care nu aduc valoarea adăugată promisă fanilor. Jurnalistul a fost considerat vinovat pentru că a adus la cunoștință detaliile despre calitatea jucătorului, care nu era pe placul suporterilor. El a fost văzut ca o persoană care „furase speranțele”, nu ca o sursă de informare corectă. Autorul realizează că este frustrant pentru jurnaliști să fie tratați ca adversari atunci când informațiile transmit de fapt un adevăr neplăcut, dar necesar. El consideră că acest aspect poate fi extins la multe alte situații, nu doar în media sportivă, unde informațiile pot genera reacții intense. Autorul notează că în fotbalul românesc, adevărul poate fi un element destabilizator, mai ales pentru un fanat care urmărește neapărat succesul. Acesta este un lucru care ar putea fi observat nu doar în cazul Dinamo, ci în general în presa de divertisment și în viața cotidiană.